Cine plateste nota de plata?

Dupa cum spuneam in urma cu putin timp, va invit sa abordam si subiecte ce tin de viata si de societatea noastra, subiecte concrete si omniprezente. Am dorinta ca prin postarile mele si prin comentariile voastre sa invatam impreuna sa luptam, sa ne adaptam, sa acceptam sau sa respingem o serie de probleme, poate multe dintre ele conjuncturale, dar de care ne lovim zilnic. Asa cum am promis, o sa evit sfera politicului, iar daca in anumite momente, tangential o s-o ating, imi cer scuze anticipat. Din capul locului va fac precizarea ca nu sustin niciun partid politic, niciun lider politic si nici nu ma “bucur” de sustinerea financiara din partea nimanui. Singura sustinere de care ma bucur si de care sunt mandru este a voastra, a cititorilor mei si a propriilor idei si trairi.


Trecand la subiectul postarii, incep prin a va spune ca fara sa vreau, urmaresc speta pe care urmeaza sa o detaliez de aproximativ un an. O urmaresc atent si cu fiecare ocazie pe care o am, raman consternat si cu un sir de intrebari fara raspuns. Asa cum spuneam, nu sunt aici pentru a critica pe cineva si nu scriu pentru a “ataca” o persoana anume, motiv pentru care nu o sa folosesc nume sau denumiri. Doar constat anumite lucruri si imi spun “parerea mea”!
Povestea mea se refera la incercarea de a transforma societatea romanesca intr-o societatea de piata, mediul de afaceri, intr-unul concurential corect si onest si la oportunitatile de devoltare economico-sociale, care ne afecteaza pe toti.

In Bucuresti existau inca din perioda anilor ’80 si o buna bucata de timp dupa Revolutie, o serie de parcuri, baze sportive sau pur si simplu zone de agrement aflate la dispozitia tinerilor, studentilor sau elevilor. Foarte adevarat este ca imediat dupa revolutie, din lipsa de interes sau din lipsa banilor, multe dintre ele au intrat intr-o avansata stare de degradare. Unele dintre ele s-au pricopsit cu baruri, terase,spatii pentru nunti si botezuri etc. Altele au ramas pur si simplu in paragina, timpul devenind un dusman feroce pentru ele. Asa cum era normal, Statul, care cu siguranta nu avea si nici nu are fonduri suficiente pentru intretinere lor, sa nu mai vorbim de dezvoltarea lor, trebuia sa gaseasca investitori. Trebuia sa gaseasca persoane sau companii, romanesti sau straine care sa preia spatiile respective, bazele de agrement sau sportive, sa le conserve, sa le dezvolte si/sau sa le administreze. In unele cazuri s-a intamplat, in altele nu. Intr-un caz anume s-a intamplat intr-un mod foarte bizar. Baza respectiv a fost concesionata unui om de afaceri roman si cu o notorietate de invidiat. Dupa parerea mea un lucru laudabil. Concesiunea s-a facut pe o perioada de 49 de ani. Un lucru iar laudabil avand in vedere ca orice investitor trebuie sa beneficieze de un termen rezonabil pentru recuperarea investitiei. Obligatia contractuala dintre investitorul nostru si autoritatea statului care a dispus concesiunea prevedea ca acesta sa nu schimbe pe perioda concesiunii destinatia spatiului, si anume aceea de baza sportiva. Zis si facut. Problema intervine atunci cand pe locul acelei baze sportive de sorginte comunista apare un centru spa ultramodern, o sala de fitness, o piscina de agrement cu un bar incorporat, o serie de restaurante,cateva terenuri de tenis etc. O sa spuneti ca sunt rau si marsav. O sa spuneti ca sunt invidios. O sa spuneti ca nu e nimic rau in asta si ca investitorul nostru nu a facut altceva decat sa investeasca, sa dezvolte si sa modernizeze locul. Nimic mai adevarat. Doar ca daca inainte de concesiune acel loc era public sau cel putin accesul publicului tanar era oarecum facil, acum abonamentul anual la acea locatie depaseste suma de 2.000 Euro, adica aproximativ 9.000 lei. Ceva ce cu siguranta isi poate “permite” orice elev sau student din Romania. Sa nu uitam ca simplul acces in locatie se face contra sumei de 100 lei de persoana, suma care cred ca este “accesibila” fiecarui roman de rand!!!


Lasand in urma aceasta constatare si mergand in acea locatie, am avut o mare surpriza in momentul in care am primit bonul fiscal pentru plata tarifului de acces. Pe bonul fiscal nu era mentionata nicio societate comerciala inmatriculata in Romania, in schimb era… FUNDATIE!!! Acelasi lucru l-am constat si pe bonurile fiscale de la bauturile, comandate si platite in locatie.

Nu vreau sa ma aplec si nu intreb cum a fost facut contractul de concesiune. Nu intru in detalii ce pot friza usor latura penalului, in schimb imi pun o intrebare al carei raspuns sincer cred ca ne afecteaza pe toti, nu numai prin prisma cazului nostru concret cat prin nasterea si intretinerea unui mediu de afacerei neconcurential si nedrept, fapt ne afecteaza pe toti.

Sa presupunem ca un alt investitor, roman sau strain, vrea sa vina si sa construiasca ceva similar in apropiere. Acest lucru ducand la o investitie directa, la aparitia de locuri de munca, la dezvoltarea unei concurente sanatoase si benefica noua, consumatorilor, la o politica de preturi si servicii adaptate mediului concurential, precum si la dezvoltarea zonei cu pricina. Noul investitor si posibil concurent, incepe sa-si faca calculele de rigoare si observa urmatoarele lucruri:
Trebuie in primul rand sa achizitioneze terenul, la o suprafata aproximativ egala si la un pret mediu al zonei de 1.000 Euro/mp, inseamna ca acesta trebuie sa scoata din buzunar doar pentru achizitia terenului in jur de 10 milioane de Euro. Dupa achizitia terenului urmeaza obtinerea autorizatie de construire, cu tot “circul” de rigoare si investia propriu-zisa pentru constructia unei noi baze sportive, sume greu de cuantificat pentru mine in momentul de fata. Sa ne imaginam ca noul investitor a facut toate eforturile, a construit baza sportiva si incepe sa o opereze. El, ghinionistul, constata doua lucruri complite pentru el. Constata ca spre deosebire de “vecinul” si concurentul lui, nu numai ca a trebuit sa plateasca in plus cel putin 10 milioane de Euro, dar trebuie sa perceapa si sa platesca TVA si impozit pe profit (taxe si impozite de care o fundatie este scutita), fiind obligat sa perceapa tarife cu cel putin 40% mai mari decat “concurenta”!!! Adunand toti factoirii sau mai bine zis toate cheltuielile de mai sus vedem ca noul investitor si posibil concurent nu are nicio sansa de supravietuire in fata primului nostru personaj. Vedem ca in timp ce noul investitor este obligat sa renunte din start la orice investitie, cel deja existent nu mai are nicio concurenta vis-a-vis de calitate, politica de preturi si servicii, iar cei care pierdem in final suntem noi. Noua, din pacate, nu ne ramane decat sa “alegem” dintr-un singur ofertant, sa platim un pret sau sa ne lipsim de oferta in cazul in care nu ne permitem.

Din pacate acest caz nu este singular si cu siguranta nu este unul izolat. Este un mediu de afaceri toxic, creat si intretinut in societatea noastra si de pe urma caruia nimeni in afara de noi nu are de pierdut, iar asta se intampla pentru ca noi trebuie sa platim in final, “nota de plata” So…!

cine-plateste

Leave a Reply