Evident ca multi se vor simti jigniti. Nu stiu de ce, dar se vor simti jigniti, iar aceia care se vor simti asa inseamna ca au motive. Poate ca aceasta postare se indeparteaza mult de cele cu care am inceput pagina, dar despre ce urmeaza sa scriu, se intampla zilnic, ora de ora, minut de minut, ne afecteaza mai mult sau mai putin, dar in final nu rezulta decat doza mare de nesimtire care dainuie, bine cimentata in unii dintre noi. Sunt convins ca multe dintre cele ce urmeaza sa le semnalez se intampla in multe orase din tara, dar sunt sigur ca Bucurestiul tinde sa devina catedrala nesimtirii umane (ma refer strict la ceea ce urmeaza sa relatez) in cele mai elaborate forme.
Stiu ca subiectul poate parea banal si poate fara rezolvare dar din pacate atat timp cat nu ne spunem parerea, riscam sa ne condamnam singuri la o “involutie urbana”, daca imi este permis termenul.
La fel ca si in multe orase sau capitale occidentale, traficul in Bucuresti tinde sa devina un cosmar. Acest fapt se datoreaza unei infrastructuri precare, a unui numar, poate mult prea mare de masini, numar inzecit in ultimii 20 ani de “prosperitate capitalista”, din lipsa de investitii in dezvoltarea urbana sau prin constructiile haotice aparute in anii de boom imobiliar. Cu siguranta ca fiecare dintre acesti factori au creat un haos generalizat in circulatia rutiera din Capitala si nu numai. In schimb, pe langa toate cauzele enumerate mai sus, cred si sunt convins ca cel mai mare dusman al traficului suntem chiar noi! Prin noi, insumez toate categoriile de cetateni care, cu sau fara voia lor devin participanti activi la traficul urban si inevitabil la pulsul marilor orase. Prin noi, ma refer la soferi amatori sau nu, la taximetristi, la pietoni si nu in ultimul rand la Politia rutiera.
Fie ca ne place sau nu, fie ca acceptam sau nu vrem sa recunoastem, fiecare dintre noi, din momentul in care iese din casa si pana se intoarce, facem parte si contribuim intr-un fel sau altul la viata orasului in care traim. Fiecare dintre noi, prin actiunile noastre, ne simplificam sau ne complicam viata noastra si pe a celor cu care interactionam direct sau indirect, constient sau inconstient. Cum ne comportam noi pe strada, in trafic, pe trotuar, in intersectii sau in locurile de parcare, arata, pe langa educatie si bun simt (sau lipsa lor), un lucru mult mai important, un factor definitoriu pentru o natiune, iar acest lucru se numeste mentalitate.
Gradul de cultura, civilizatia si respectul fata de oameni, chiar si fata de cei pe care nu-i cunosti sunt componente esentiale ale mentalitatii oamenilor, iar istoria, deja scrisa, nivelul de trai si educatia prezentului si dezvoltarea viitorului depind si au ca piatra de temelie mentalitate, si nu mentalitatea unui popor, cat mentalitatea oamenilor care-l compun.
Generalizand banalitatile, imaginati-va cat de usor si simplu ar fi daca ne-am gandi de doua ori cand am face unele lucruri in trafic. Daca ne-am rusina sau daca ne-am gandi si la ceilalti cand am sta in rand la semafor, indiferent de lungimea cozii de masini, indiferent ca mai prindem culoarea rosie o data sau de doua ori, decat sa ocupam banda destinata virajului la dreapta. Daca in loc sa blocam o intersectie doar pentru ca ne gandim noi ca avem timp si loc sa trecem si apoi sa ramanem blocati si sa-i blocam si pe altii, am astepta la semafor urmatorul interval de trecere. Daca in loc sa parcam “la botul calului” blocand o banda de mers, trotuarul pietonilor sau chiar o strada intreaga, am cauta locuri de parcare special amenajate (care din fericire exista chiar si in Bucuresti). Daca am astepta cuminti in coloana in loc sa folosim banda destinata tramvaielor si/sau autobuzelor. Daca am incerca sa intelegem ca micii stalpi de cauciuc au fost montati pe benzile despartitoare ale sensurilor de mers de pe arterele principale, tocmai pentru a nu mai intoarce in acele locuri. Daca am incerca sa traversam numai prin locurile marcate, chiar daca presupune un efort de cativa metrii, in loc sa facem un slalom riscant printre masini.
Aparent am crede ca pierdem mai mult timp, aparent am putea fi considerati “fraieri” de catre ceilalti, dar cu siguranta ne-am face viata mai usoara atat noua, cat si celorlalti (evident ca asta implica un minim de interes fata de alti semeni). Cu siguranta ca ne-am numi niste oameni civilizati, ori noi nu ne permitem atribute de genul acesta, si cum oare sa le dorim, atat timp cat cuvinte de genul civilizat, bun simt, respect elimina si reduc la 0 termeni precum smecher, tupeu, descurcaret?!?
Exemplificand putin, ma gandesc la motociclistii care organizeaza marsuri de protest pentru colegii decedati in accidente rutiere si care se plang de lipsa respectului in trafic din partea soferilor, dar care nu au rabdare si nu considera normal sa stea la semafor in rand cu autoturismele si asta doar pentru ca au un gabarit inferior (gest total imoral, ilegal si poate chiar nesimtit), care nu concep ca motoarele lor de sute de cai putere sa respecte limitele de viteza impuse de lege si care nu se gandesc nicio secunda la copii, la batrani sau pur si simplu la minimul de confort al celorlalti cand isi tureaza motoare zgomotoase in mijlocul noptii!
Nu sunt nedrept si departe de mine orice urma de ipocrizie. Sunt atat pieton, cat si sofer si cu siguranta am “fortat” de multe ori normele de circulatie, dar din pacate devenim sufocati si nu de trafic. Devenim sufocati de cele mai multe ori de nesimtirea noastra, de lipsa de bun simt si respect fata de noi si de ceilalti, de gradul de incultura la care ne supunem singuri si la lipsa de masuri reale luate de cei care sunt platiti de catre noi sa o faca!
Avem tendinta, ca si popor sa neutralizam civilizatia prin aplicarea si insusirea smecheriei. Prin dorinta de a nu parea mai prosti in fata celorlalti. Prin tendinta de a crede ca daca respectam o norma, o lege sau pur si simplu daca-i respectam pe altii suntem mai fraieri si devenim inferiori.
Cred, din ce in ce mai mult, ca suntem sufocati de catre noi, prin noi si prin actiunile noastre!
