judecata societatii

Judecata societatii scrisa in paginile traite.

Acum aproape un an am scris o postare despre prejudecati si acceptare. Am scris postarea avand ca si punct de pornire o carte contraversata, “Cimitirul” si un autor etraordinar, in persoana lui Adrian Telespan. Astazi am auzit despre lansarea unei noi carti. Nu stiu daca este deja sau o sa devina o carte controversata, in schimb, cu siguranta autorul ei, poarta aura unui om cel putin “comentat”, daca nu controversat.

Din capul locului precizez ca INCA nu am avut ocazia sa citesc cartea. Singurele informatii, pe care sunt obligat sa le iau sub beneficiu de inventar, sunt cele relatate de catre autor in emisiunile televizate la care a participat in ziua lansarii.
Din cate am observat, amandoua, si aici ma refer strict la cele doua carti, “Cimitirul” si “Consumatorul de suflete”, au ca si “coloana vertebrala” din punct de vedere literar, experientele traite de catre cei doi autori.

Daca pe Adrian Telespan am avut placerea sa-l cunosc, iar cele mai multe, daca nu toate intalnirile noastrea s-au petrecut intr-un mediu placut, degajat si inconjurati de prieteni comuni, pe Codin Maticiuc, nu am avut ocazia sa-l cunosc decat tangential, in locuri publice, iar parerea pe care mi-am format-o a fost foarte mult influentata de relatarile presei mondene.

Spuneam ca amandoi autorii au transpus in scris, evident pastrand probabil o mare doza de fictiune, experiente traite de catre ei. Cu siguranta experiente pe care multi dintre noi le-am trait intr-un fel sau altul, situatii de care ne-am lovit sau macar le-am vazut in jurul nostru. In timp ce Telespan, un homosexual declarat, povesteste o scurta perioada a vietii lui, asezand pe pagini albe prejudecati negre cu care a trebuit sa se lupte sau bucurii care i-au pansat vremelnic sufletul, Maticiuc, cred ca (repet, inca nu am apucat sa citesc cartea) , incearca sa imbine momentele placute ale tineretii lui, cu descatusari si dezamagiri ascunse create exclusiv de eticheta care i-a fost pusa.

Ajungand incet la subiectul postarii mele, trebuie sa spun ca, parerea superficiala pe care mi-am creat-o despre tanarul autor al “Consumatorul de suflete” are la baza si “stampila”, poate uneori exagerata aplicata de catre presa dornica de a crea personaje. Critincand dorinta, poate de multe ori marsava a presei de senzational, nu trebuie sa omitem ca, cel putin in anii de inceput ai “celebritatii tabloidiene”, autorul, s-a bucurat din plin de luminile reflectoarelor, iar notorietatea castigata sau atribuita, i-a folosit in multe situatii, poate mai mult decat mostenirea financiara. La fel ca si o moneda care are doua fete si notorietate are pretul ei, iar Codin Maticiuc sunt sigur ca l-a platit de multe ori, uneori poate de prea multe ori.

Fara sa-l cunosc indeaproape pe Codin Maticiuc, dar coroborand fara nicio urma de subiectivism, informatiile cu caracter moden, cu discursurile pe care le-am auzit azi in emisiuni, cred ca suntem datori sa incercam sa vedem putin mai departe de imaginea creata de presa si intentionat distorsionata de filozofia romaneasca “sa moara si capra vecinului”.

Cred cu convingere si am repetat-o in nenumarate postari ca trebuie sa judecam oamenii, nu prin ce au, nu prin aspectul fizic sau orientarea sexuala si in niciun caz prin situatia lor materiala. Trebuie sa judecam oamenii exclusiv prin actiunile lor si mai ales prin actiunile lor care ii afecteaza pe altii. Cred si imi doresc ca noi, ca si popor sa incercam sa dam la o parte invidia vis-a-vis de cel care este mai bogat, mai frumos si/sau mai celebru. La fel cu scriam despre Dinu Patriciu, si invitam sa analizam lucrurile concrete, bune si rele, fara a-l judeca dupa locul ocupat in TOP 500, la fel va invit sa-l cunoastem pe autorul Codin Maticiuc, prin lucrurile pe care le face si care ne afecteaza direct sau indirect si nu prin averea financiara pe care o mosteneste.

Nu stiu si nu vreau sa ma pronunt asupra lucrurilor bune pe care le-a facut si cu atat mai putin asupra prezumatelor greseli. In schimb apreciez cu surprindere fapul ca a incercat cel putin, sa stearga niste prejudecati, sa povesteasca niste evenimente, sa retraiasca in scris unele sentimente si momente din viata lui.

Este greu de inteles si acceptat de catre omul de rand cand cineva, poate foarte tanar trece pe langa el intr-o masina scumpa. Este greu de digerat de catre un om simplu sentimentul de inferioritate materiala si greu de explicat de ce unii au si altii nu au. Din pacate sau din fericire, asa este creata aceasta lume si de la Adam si Eva si pana la plus infinit aceste lucruri nu se pot schimba, dar noi cei care ne dorim si avem pretentia ca gandim si procesam informatiile primare, trebuie sa lasam la o parte prejudecatile. Nimeni si nimic nu ne obliga sa judecam un semen, cu atat mai putin pe unul dintre noi care nu ne-a facut nimic rau, dar daca totusi decidem sa o facem, sugerez sa o facem avand la baza imagini clare, fapte fara echivoc, iar invidia, nepasarea si dispretul sa le inlocuim cu motivatia, iar daca este cazul chiar si cu aprecierea. Parerea mea este ca judecand in felul acesta vom da dovada de cel mai mare respect fata de noi insine.

 

civilizatie-urbana1
intelligent-life

Leave a Reply